Câștiguri:
- Abilitatea de a determina premisa, genul și punctul de vedere al naratorului unui text de ficțiune și de a utiliza inteligența artificială pentru a produce schițe și alternative
- Abilitatea de a cere inteligenței artificiale opțiuni pentru dialog, descriere și tempo și de a le rescrie pe cea mai originală cu propria voce
- Capacitatea de a recunoaște tendința inteligenței artificiale către clișee și expresii banale și de a dezvolta un reflex de a păstra originalitatea
Ficțiunea este scrierea unei lumi care nu a existat de fapt, dar care îl face pe cititor să se simtă real: poveste, roman, scenariu, novelă. Diferența sa față de non-ficțiune este că caută plauzibilitate, nu dovezi și emoție, nu fapte. Inteligența artificială (IA) este un partener interesant în ficțiune: poate genera opțiuni, alternative și variații nesfârșite, dar nu poate crea în mod spontan o premisă originală, o emoție reală și o voce recunoscută. În această unitate, vom aborda modul de utilizare a inteligenței artificiale ca „partener de brainstorming” și „redator de scenă” în redactare, rămânând totodată atenți la cea mai mare capcană: clișeul.
Pasul 1: premisă și gen
Premisa este ideea de bază a unui complot; Adesea începe cu o întrebare „ce ar fi dacă”. „Și dacă un lucrător poștal care a avut un preaviz de deces de trei zile ar trebui să trimită o scrisoare cu data propriei morți?” Este o premisă: conține o tensiune, o contradicție și o întrebare. Premisa trebuie să vină de la tine; pentru că acesta este inima ficțiunii. Puteți folosi AI pentru a clarifica premisele și pentru a vedea alternative, dar ideea de bază provine din observația, obsesia, întrebarea dvs.
Genul este contractul pe care îl faci cu cititorul: cititorul misterios așteaptă un mister și o soluție, cititorul romantism așteaptă un arc de intimitate. Spunerea genului către AI asigură că schița pe care o produce se aliniază cu așteptările cititorilor. Dar fiți atenți: deoarece AI cunoaște atât de bine modelele de gen, transformă cu ușurință „așteptarea” genului în „stereotip”. Această tensiune se află în centrul utilizării AI în ficțiune.
Sfat: Când oferiți premisa dvs. AI, spuneți „surprinde-mă, ALEGEȚI cele trei aspecte cele mai evidente”. Primele sugestii ale AI sunt întotdeauna cele mai probabile, adică cele mai clișee direcții. Originalitatea începe atunci când le elimini și forțezi a patra sau a cincea idee.
Pasul 2: Naratorul și punctul de vedere
Punctul de vedere (POV) este prin ai cărui ochi este spusă povestea. Primul singular ("am văzut"), al treilea singular limitat ("a văzut, noi știm doar ce știe") și al treilea plural/divin (narator omniscient) creează efecte diferite. Punctul de vedere este și jumătate din voce: la persoana I, personalitatea naratorului se reflectă direct în limbaj. Înainte de a cere AI să scrie o schiță, fiți clar despre punctul de vedere și cine este naratorul; în caz contrar, AI scrie cu o voce neutră, detașată, „nimeni”.
Tabelul de mai jos rezumă perspectivele și nota care trebuie acordată AI:
punct de vedere
Ceea ce prevede
i se va spune AI
Primul singular (I)
Intimitate, subiectivitate
„Lasă personalitatea naratorului să se reflecte în limbaj”
Al treilea singular limitat
Focalizare + puțină distanță
„Arată doar ce știe X”
al treilea divin
vedere amplă
„Dar rămâneți la o focalizare într-o singură scenă”.
Al doilea singular (tu)
Experimental, captivant
„Tonul experimental, folosiți cu precauție”
Pasul 3: Schița scenei și alternative
În ficțiune, AI funcționează cel mai bine la nivel de scenă. Tu decizi care va fi o scenă (cine, unde, ce vrea, ce blochează); AI produce mai multe scripturi diferite, opțiuni de dialog sau variații de descriere ale acelei scene. Apoi îl alegi pe cel mai viu, îl combini și îl rescrii cu vocea ta.
Un șablon de schiță a scenei:
Rolul tău: asistent redactor de scene pentru un scriitor de ficțiune. Gen: [gen]. Punct de vedere: [POV]. Narator: [cine]. Scena: [personajul] vrea [scop] în [locație], dar există [obstacol]. Tonul emoțional: [tensiune / tristețe / curiozitate]. Lungime: ~300 de cuvinte. Sarcină: scrieți 2 schițe diferite ale acestei scene. Evitați clișeul; Cea mai evidentă soluție este ELE. Bazează-te pe un singur detaliu concret izbitor din descriere, nu te grămadă pe adjective generale.
Un șablon separat pentru dialog vă ușurează munca:
Context: O scenă între [personajul A] și [personajul B].A vrea: [scop]. B nu vrea: [de ce]. Subtext: ceea ce nu se spune [x]. Sarcină: Scrieți o schiță de dialog cu 8-10 rânduri. Lăsați personajele să VORBE altfel (alegerea cuvântului, ritmul ar trebui să fie diferit). Nu exprimați emoția direct; arată cu comportament și subtext.
Pentru descriere:
Locația scenei: [locul de desfășurare]. Starea de spirit a personajului: [stare]. Sarcină: descrieți decorul în 4 propoziții, colorându-l cu starea de spirit a personajului. Evitați imaginile clișee („cerul negru”); Găsiți un detaliu neașteptat, dar precis.
Si pentru revizuire:
Mai jos este o scenă pe care am scris-o eu. NU RESCRIETI. Sarcină: doar marcați (1) propoziții care slăbesc ritmul, (2) expresii clișee, (3) dialoguri cu subtext slab și oferiți sugestii scurte pentru fiecare. Lasă-mă pe mine să decid.
Acest ultim model este foarte important: transformă AI într-un editor care arată, nu imprimă; Vocea rămâne cu tine.
Clișeu: generatorul de probleme al AI în ficțiune
Deoarece AI alege cuvântul cel mai probabil din punct de vedere statistic, gravitează spre expresia cea mai comună, adică cea mai clișeică: „inima simte că e pe cale să-ți izbucnească din piept”, „frică de gheață”, „străin misterios”. Aceste afirmații sună „adevărate” pentru AI, deoarece au fost scrise de mii de ori înainte; dar cititorului i se pare moartă. Originalitatea în ficțiune înseamnă tocmai respingerea acestei opțiuni evidente și găsirea detaliului specific, neașteptat, dar precis, pe care îl urmăreai. Folosiți inteligența artificială nu ca generator de clișee, ci ca partener de sparring pentru a elimina clișeul: „aici sunt clișeele, nu voi folosi niciuna dintre ele, voi căuta adevărata emoție dedesubt”.
Atenție: nu vă opriți când o scenă generată de AI arată „destul de bună”. În ficțiune, „destul de bun” înseamnă adesea „destul de general”. Cititorul întoarce pagina pentru o propoziție pe care nu a citit-o înainte; Nu pentru o frază pe care a citit-o de o mie de ori.
trei mini cutii
Cazul 1 — Îndepărtarea blocajului. Un scriitor de povestiri nu și-a putut da seama cum să înceapă o scenă timp de 3 zile. El a dat AI scopul scenei și a cerut 5 linii de deschidere diferite. Nu a folosit niciunul dintre cele cinci așa cum este, dar al treilea i-a permis să-și găsească propria deschidere. Câștig: blocaj de 3 zile eliminat în 15 minute; Propoziţia a aparţinut din nou autorului.
Cazul 2 — Un val de clișee. Un romancier a avut un AI să scrie o scenă de groază; Producția a fost plină de clișee precum „înfiorător”, „înfiorător de sânge”, „tăcut de moarte” și așa mai departe. Autorul le-a marcat unul câte unul, rescriind emoția reală care stă la baza fiecăruia (de exemplu, „nu se auzea niciun sunet decât picurarea robinetului”) cu propria sa observație. Scena s-a transformat dintr-o schiță obișnuită într-un text original.
Cazul 3 — Omogenitatea sunetului. Un scriitor a pus AI să scrie dialogurile a două personaje diferite; Amândoi vorbeau aceeași limbă. Autorul a definit o „semnătură de vorbire” pentru fiecare personaj (unul cu propoziții scurte și argo, celălalt cu propoziții lungi și politicoase) și le-a dat AI și a întrebat din nou. Personajele s-au separat, dialogul a luat viață.
Prompt slab / Prompt puternic
Prompt slab:
Scrieți o scenă înfricoșătoare.
Rezultatul: o grămadă de clișee, o voce părăsită, personaje nedefinite.
Solicitare puternică:
Rolul tău: asistent redactor de scene al scriitorului de ficțiune. Gen: thriller psihologic. Punct de vedere: persoana întâi, naratorul este un bibliotecar prudent și cinic. Scenă: cineva este cu ea în bibliotecă, care este închisă noaptea, dar nu poate vedea. Scop: să ajungă la ușă. Obstacol: luminile sunt stinse și o voce urmărește. Sarcină: o schiță de 250 de cuvinte; ELIMINAȚI clișeele precum „înfiorător de sânge/înfiorător”. Stabiliți frica cu un detaliu concret, neașteptat. Lasă sarcasmul naratorului să se scurgă chiar și atunci când este încordat.
Diferența: genul, sunetul, logica scenei și interdicția clișeului sunt clare; Ieșirea vă transformă într-o schiță de lucru.
Greșeli comune
- Lăsând AI să construiască premisa. Dacă ideea de bază nu vine de la tine, povestea îți va fi străină și banală.
- Nu spune punctul de vedere și naratorul. AI scrie cu o voce neutră, anonimă.
- De acord cu prima (cea mai clișeică) sugestie a AI. Originalitatea începe cu respingerea opțiunii evidente.
- Făcând personajele să vorbească aceeași limbă. Dacă nu definiți o semnătură de vorbire pentru fiecare personaj, dialogul va fi mort.
- Lăsând scena nescrisă cu propria voce. Planul este lut, sculptura vine de la tine.
Pe scurt
În editare, AI este un partener de deblocare pentru brainstorming și un redactor de scene. Dar premisa, convenția genului, punctul de vedere, vocea naratorului și rezistența la clișeu vin de la tine. Cea mai puternică utilizare este să luați mai multe alternative de la AI, să le eliminați pe cele mai evidente, să definiți voci individuale pentru personaje și să rescrieți fiecare scenă cu propria vocă. AI generează opțiuni; Tu scrii povestea.
Sarcina de aplicare
Scrie-ți premisa într-o propoziție „ce-ar fi dacă”. Determinați punctul de vedere și naratorul. Cu șablonul de scenă din această unitate, cereți AI două schițe ale unei scene și aplicați regula „ELIMATE cea mai evidentă soluție”. Evidențiați toate clișeele din imprimare și înlocuiți fiecare cu un detaliu concret din propria observație. Rescrie scena finală cu propria ta voce și compară-o cu prima schiță.
lista de verificare
- [ ] Am construit premisa eu (nu AI)?
- [ ] Am făcut clar pentru AI punctul de vedere și identitatea naratorului?
- [ ] Am eliminat prima/cea mai probabilă sugestie a AI și am căutat opțiunea unică?
- [ ] Am marcat clișee și le-am înlocuit cu detalii concrete?
- [ ] Am definit o semnătură vocală separată pentru fiecare caracter?
- [ ] Am rescris scena cu propria mea voce?