Câștiguri:
- Capacitatea de a menține caracterul citit și completarea estimată separate și marcate atunci când transcrieți inscripții și manuscrise în text nefinalizat cu OCR/HTR
- Capacitatea de a recunoaște forme de halucinație, cum ar fi completarea neclară a textului, traducerea falsă și atribuirea inventată, și de a verifica traducerea față de sursă și traducerea din spate.
- Capacitatea de a înțelege modul în care contextul limbajului, al scrisului și al genului determină fiabilitatea inteligenței artificiale și că lectura și interpretarea finală aparțin filologului expert
Unul dintre cele mai directe sunete care ni s-au lăsat din trecut sunt sursele scrise: inscripții sculptate în piatră, tăblițe de lut, papirusuri, manuscrise de pergament, pietre funerare și sigilii. În această unitate, vom vedea cum epigrafia (știința studierii inscripțiilor gravate pe suprafețe dure precum piatra, metalul, ceramica), paleografia (expertiza citirii și datarea scrierilor antice) și AI accelerează citirea, traducerea și editarea acestor texte, dar de ce fiecare lectură trebuie confirmată de un filolog expert.
Principiu de bază: AI ajută la citirea unui text slab, la traducerea unei limbi și la sugerarea posibilelor complemente; dar citirea finală a unei inscripții, completarea literelor lipsă și semnificația este decizia expertului care cunoaște limba și perioada. În această zonă IA are cel mai mare risc de halucinație, deoarece modelul este foarte predispus să completeze textul lipsă sau slab cu ceva „plauzibil”, dar inventat.
Etape pentru lucrul cu surse scrise
1. Documentare. Inscripția sau manuscrisul este afișat în format de înaltă rezoluție, cu contrast îmbunătățit. Pentru suprafețele obscure, se utilizează iluminare specială (lumină laterală) și tehnici precum RTI; AI ajută la ascuțirea contrastului și a marginilor literelor.
2. Recunoașterea caracterelor. OCR (Optical Character Recognition) este utilizat pentru textul tipărit, iar HTR (Handwritten Text Recognition) este folosit pentru scris de mână. HTR bazat pe AI este puternic la transcrierea manuscriselor vechi.
3. Transcriere și completare. Pentru părțile decolorate sau rupte, expertul sugerează posibile restaurări bazate pe gramatică și texte paralele. Literele completate sunt întotdeauna indicate prin semne precum paranteze pătrate; Ceea ce se citește și ceea ce este prezis nu se confundă niciodată.
4. Traducere. Textul este tradus din limba sursă (latina, greacă veche, otomană, limbi cuneiforme etc.). AI oferă prima traducere a schiței; nuanța expertă corectează terminologia și contextul istoric.
5. Comentează. Ceea ce spune textul, cine l-a scris și la ce eveniment se referă sunt interpretări istorice și aparțin expertului.
Sfat: Dacă îi spuneți AI „să citească și să completeze” text obscur, acesta va completa în siguranță spațiile libere. În schimb, spuneți „dați doar caractere clar lizibile, lăsați necompletat și marcați zonele în care nu sunteți sigur”. Solicitați completarea într-un pas separat, cu justificare, și asigurați-vă că o confirmați de către expert.
Halucinația: cel mai mare pericol al acestei zone
Cea mai devastatoare greșeală a AI în științe umaniste este fabricația. Există patru forme tipice în acest domeniu:
- Fabricarea textului: „Completează” partea inexistentă a unei inscripții slabe, adăugând un cuvânt inexistent.
- Traducere falsă: Traduce un cuvânt pe care nu îl înțelege fluent, dar incorect; Cititorul nu poate observa pentru că nu cunoaște sursa.
- Referință fabricată: scrie „Această inscripție a fost publicată în publicația respectivă”, dar publicația respectivă nu există.
- Datare greșită/atribuire: plasează cu încredere un stil de scriere în perioada greșită.
Toate acestea nu pot fi niciodată folosite fără confirmarea unui expert care vede sursa și cunoaște limba.
Atenție: Doar pentru că o traducere este fluentă și convingătoare nu înseamnă că este corectă. AI poate chiar transforma un semn cuneiform pe care nu îl înțelege într-o propoziție sigură. Cineva care nu poate citi textul sursă nu poate verifica niciodată acuratețea traducerii AI de la sine.
trei mini cutii
Cazul 1 — HTR a deschis arhiva. O arhivă a păstrat mii de pagini de manuscrise otomane închise cercetătorilor, deoarece citirea lor a necesitat expertiză și timp. HTR bazat pe inteligență artificială transcrie caietele în text schiță care poate fi căutat; Experții au corectat proiectul și au fost marcate zonele ilizibile. Nu este text integral, dar a apărut un instrument de scanare puternic.
Cazul 2 — Terminare fabricată prinsă. Un student a pus AI să citească o piatră funerară latină spartă; AI „a completat” linia lipsă într-o propoziție fluentă. Epigraful a arătat că finalizarea propusă era fizic imposibilă deoarece nu mai era spațiu în piatră. Terminarea a fost reconstruită și marcată pe baza inscripțiilor paralele.
Cazul 3 — Traducere falsă corectată. O echipă ar raporta traducerea de către AI a unei inscripții grecești antice; Când filologul a verificat, a descoperit că AI a tradus un verb la timpul greșit, inversând sensul textului (fie că era o ofrandă sau un memorial). Revenind la sursă, comentariul a fost salvat.
Patru șabloane copiabile
1) Transcriere conservatoare:
Rolul dvs.: asistent de transcriere. În această imagine de inscripție/manuscris, dați NUMAI caractere clare și lizibile. Nu citiți zonele neclare, sparte sau nesigure; Marcați-l ca „[izibil]”. COMPLETAȚI PĂRȚELE LIPSĂ. Notați și personajele pe care le bănuiți.
2) Propunere motivată de finalizare:
Mai jos este un text cu părți exacte de lectură și [spații]. Sugerați complemente POSIBILE pentru goluri, dar pentru fiecare sugestie: (a) justificare (gramatică, text paralel), (b) dacă decalajul se potrivește cu numărul de litere, (c) alternative. Acestea sunt sugestii; Nu o lectură definitivă. Indicați că este necesară aprobarea unui expert.
3) Schiță de traducere (sursă protejată):
Traduceți textul [limbă] de mai jos. Păstrați textul sursă lângă fiecare propoziție (aliniați rând cu rând). Marcați cuvintele despre care nu sunteți sigur și oferiți o traducere alternativă. NU inventați termenii; Dacă nu știi, scrie „nesigur”. Aceasta este o schiță; Expertul filolog va verifica.
4) Verificarea traducerii (traducere inversă):
Traduceți această traducere ÎNAPOI în limba sursă și comparați-o cu textul sursă original. Marcați părțile în care sensul este schimbat, adăugat sau eliminat. Verificați în special timpul, subiectul și numerele.
Prompt slab / Prompt puternic
Prompt slab:
Citiți această inscripție antică și spuneți-ne ce scrie.
Într-o inscripție slabă, AI compensează golurile, poate traduce greșit limba, iar persoana care nu vede sursa nu va observa acest lucru.
Solicitare puternică:
În această imagine de inscripție, mai întâi transcrieți DOAR caracterele clar lizibile, lăsând părțile ascunse „[izibile]”. Apoi, SEPARAT, sugerați posibile completări pentru lacune cu justificare, dar nu oferiți niciun fel de definit. În cele din urmă, furnizați o traducere nefinalizată și marcați cuvintele despre care nu sunteți sigur. Toate sunt supuse aprobării experților.
Diferența: primul dă o „lectură” fictivă; acesta din urmă menține straturile citite, prezise și traduse separate și verificabile.
Limbi, scripturi și frontiera cunoașterii AI
Textele arheologice acoperă o gamă largă de limbi și scripturi: inscripții latine și grecești antice, manuscrise otomane și arabe, tăblițe cuneiforme, hieroglife egiptene, inscripții runice și multe altele. Competențele AI în aceste limbi și scripturi sunt foarte inegale. În timp ce o traducere nefinalizată poate fi rezonabilă pentru limbile cu text digital abundent, cum ar fi latina și greaca veche, pentru textele care sunt puțin documentate, descifrate sau citite de doar câțiva experți, AI este aproape complet nesigură; produce „traduceri” convingătoare, dar complet fabricate în aceste domenii.
Există și problema contextului și a genului. Același cuvânt poate avea semnificații diferite într-un document legal, un text de rugăciune și o piatră funerară. Expertul filolog recunoaște tipul de text (devotament, monument, contract, scrisoare) și citește cuvântul în contextul corect; AI îi lipsește această sensibilitate generică și impune cel mai comun sens. Abrevierile, formulele și expresiile stoc (mai ales foarte frecvente în inscripții) induc în eroare AI cu ușurință.
Deci regula de aur este: folosiți AI ca accelerator pentru limbile pe care le cunoașteți, limbi pe care le puteți controla; Nu vă bazați niciodată doar pe o traducere AI într-o limbă pe care nu o puteți citi. Cineva care nu poate citi sursa nu poate verifica acuratețea traducerii și, prin urmare, nu poate transforma acea traducere într-o afirmație științifică.
Sfat: atunci când oferiți un text AI, specificați limba, perioada estimată și tipul acestuia (inscripție/scrisoare/document). Cunoașterea contextului reduce parțial deriva AI către cea mai comună, dar incorectă citire, dar nu elimină necesitatea confirmării.
Tabel de sarcini de resurse scrise
Căutare
Rolul AI
decizie umană
verificarea
îmbunătățirea imaginii
Contrast/margine
Alegerea criteriilor
Comparatie cu originalul
OCR/HTR
proiect de text
caracter nedeterminat
corecturi experte
finalizare
Recomandare (motivată)
Accept/respinge
Text paralel, control locație
Traducere
draft
nuanță, termen
Traducere înapoi, sursă
Comentariu
Rezumatul contextului
sens istoric
expert, literatură
Greșeli comune
- Completarea textului slab. AI se potrivește cu goluri; Citirea și predicția trebuie separate și marcate.
- Aveți încredere în traducere fără a vedea sursa. Traducerea fluentă nu este traducerea corectă.
- Acceptarea atribuirii inventate. A spune „Este în acea emisiune” necesită confirmare.
- Nu se verifică locația fizică a finalizării. Propunerea trebuie să se încadreze în spațiul spart.
- Lăsând interpretarea în seama AI. Sensul istoric al textului este problema filologului expert.
Pe scurt
AI în epigrafie și texte antice; Accelerează semnificativ îmbunătățirea imaginii, schița HTR/OCR, propunerea de finalizare și traducerea schițelor și deschide arhivele închise pentru cercetare. Dar aceasta este zona în care riscul de halucinație este cel mai mare: lectura este separată de predicție, complementele sunt marcate, traducerile sunt verificate în raport cu sursa și retro-traducerea, iar lectura finală și interpretarea aparțin filologului expert.
Sarcina de aplicare
Selectați o inscripție sau o imagine manuscrisă (dintr-o colecție cu acces deschis). Extrageți numai caractere clare cu șablonul „Transcriere conservatoare”, apoi obțineți sugestii pentru spații cu „Sugestie motivată de completare”. Produceți o versiune nefinalizată a traducerii și traduceți-o înapoi cu șablonul „Verificarea traducerii” și marcați unde s-a schimbat sensul. Comparați cu lecturile publicate, dacă este posibil.
lista de verificare
- [ ] Am marcat separat caracterul citit și finalizarea predicției.
- [ ] Am verificat dacă completările se potrivesc în zona spartă.
- [ ] Am verificat traducerea cu textul sursă și cu traducerea din spate.
- [ ] Am confirmat publicațiile/citările date de YZ în catalogul propriu-zis.
- [ ] Am lăsat lectura finală și interpretarea aprobării experților.